Nimeni nu mai citeste ziarele. In afara de gazetele "infrumusetate" cu sani si fese, morti sau catastrofe, celalalte nu mai au cititori. De ce? Raspunsul e foarte simplu.
Primul ziar pe care mi-l aduc aminte este editia gratuita din "Libertatea", tiparita pe 22 decembrie '89 si care marca incheierea Revolutiei si victoria aspura sistemului comunist. Ziarul arata oribil - si acum il mai am acasa -, se lua cernala.. Dar insemna ceva. Acea fituica avea un destin romantic. Acum nu mai inseamna nimic. Oferta mediatica este enorma dar articolele nu spun nimic. Povestile nu sunt cercetate. Textele sunt lecturate cu o viteza absolut stupida. De nu mai citim ziare? Pentru ca reportajul, cea mai frumoasa specie a gazetariei, a murit, a disparut, a fost ingropat de stirile "flash".
Pentru ca nu mai exista povestitori. Nu mai exista anchete. Nu vreau sa dau vina pe Internet chiar daca ar fi cel mai simplu lucru. Nu! Nu Internetul este vinovat pentru diparitia stirilor de calitate, a articolelor interesante. In anii '90, cand Internetul nu era asa de raspandit, ziarul se vindea pantru ca era mai ales interesant. Nu existau agentii de stiri. Trebuia sa o cauti oriunde, de la statia de troleibuz la senat, trecand prin WC-uri publice. Google, jurnalistul zilelor noastre, e comod, dar nu naste decat ziaristi efemeri, dependenti de Internet. Jurnalistul copy/paste.
Si ar mai fi ceva. Gazetele nu mai spun nimic pentru ca e inflatie de senior-editori, oameni cu pareri variate, indivizi care nu au mai iesit pe teren de pe vremea ziarului meu "Liberatea", primit gratuit, dupa Ravolutie. Pentru ca executivii institutiilor de presa se gasesc priceputi la orice, mai putin la jurnalism.
Si atunci, de ce nu ar fi jurnalistii tonomate? De unde sa aiba ei vreo idee de stire interesanta daca nu li se spune ce este "interesant"? Jurnalele nu se vand pentru ca pedaleaza disperate pe pavajul politic, intr-o tara in care politica nu trezeste decat scarba.
