Separatism sau autonomie

Stateam si ma intrebam de ce o tara ca Marea Britanie, care are miscari separatiste interne, a recunoscut totusi independenta Kosovo. Britanicii nu se tem sa sprijine ideea separarii provinciei pentru ca, dupa cum au realizat din experienta proprie, autonomia teritoriala pune capat separatismului.

Rezistenta Regatului Unit al Marii Britanii la presiunile separatiste venite dinspre Irlanda ori Scotia, s-a datorat faptului ca provinciile sale au dreptul la Parlamente locale. Acestea au nu numai drepturi ci si obligatii.

Romania, unde descentralizarea este departe, isi cam pune paie in cap facand declaratii despre unitate nationala, fara sa ofere o solutie concreta autonomiilor locale. Statul roman poate face mai mult pentru descentralizarea locala, de care ar beneficia nu numai minoritatile ci si toti locuitorii din afara Bucurestiului. Aceasta descentralizare trebuie sa mearga, pe modelul vest-european, pana la nivelul preluarii scolilor, politiei si administartiei legislative de catre autoritatile locale.

In momentul in care tot ungurul (sau romanul) din diferitele provincii romanesti va simti pe propria piele greutatea strangerii banilor pentru pavarea strazilor si plata profesorilor, discutiile dintre Avram Iancu si Lajos Kossuth vor inceta. Vor descoperii atunci cu totii cat de dependenti suntem unii de altii.

La fel cum vor descoperii si kosovarii cat de curand cum este sa traiesti fara nici un fel de ajutor de la nimeni, dupa 18 ani de "sponsorizari" venite de pretutindeni. La fel cum au descoperit si cetatenii Sri Lankai, tara care si-a dobandit autonomia prin 2003, si care in prezent este tara cu cea mai slaba dezvoltare economica de pe glob.

Pe scurt, ma gandesc ca numai res­pon­sabilităţile zilnice ce vin cu autonomia locală pot ţine politicienii ocupaţi cu ceea ce trebuie să se ocupe: problemele zilnice ale cetatenilor.

Altfel de Kosovo

Declararea independentei Kosovo creaza emotie printre romani. Cu atat mai mult cu cat pozitia oficialitatilor este de nu-i recunoaste unilateral statutul de independenta. Ne place sau nu, Europa devine un continent al regiunilor.

Chiar daca atat Guvernul cat si Presedentia se intrec sa critice independenta kosovarilor, acest stat este, de facto, independent de Serbia de la interventia NATO din 1999. Acum, forta de mentinere a pacii instalata de NATO in 1999 va fi inlocuita cu una a Uniunii Europene.. din care, evident, va face parte si Romania. Si atunci, ce aparam noi in Kosovo, daca nu chiar independenta acestui stat, pe care nu o recunoastem.

Si chiar daca este un precedent pe continent, sigur militantii pentru independenta din Tara Bascilor, Catalunia, Corsica sau Scotia nu isi fac agenda dupa Kosovo. Sa fim seriosi, lupta lor a inceput cu mult timp inaintea afirmarii nationalismului albanez.

In nici un caz nu trebuie sa ne facem griji pentru Harghita si Covasna. In zona nu exista o miscare independentista/nationalista - dorinta de autonomie este exprimata doar de liderii UDMR si a Uniunii Maghiarilor, nu si de popor - si oricum, aderarea Romaniei la NATO si UE, au aruncat visurile acestor maratonisti politici in derizoriu.

Nu trebuie sa ne speriem nici de faptul ca "se schimba harta Europei", asa cum s-au grabit multi sa declare. Nu scrie nicaieri ca harta Europei e trasata pe vecie, ca natiuni care nu au avut stat, nu vor avea nici de aici in colo. Ne place sau nu, Europa devine un continent al regiunilor, si tot mai putin al natiunilor, pentru ca identitatea nationala tine tot mai mult de spatiul cultural si mai putin de cel politic. Suntem romani pentru ca vorbim limba lui Eminescu nu pentru ca ne conduce Basescu.

...

"Fiecare barbat are nevoie de o amanta! Nevasta crede ca el e la amanta, amanta ca e la nevasta, si asa, el poate sa sada linistit la biblioteca, sa citeasca." (Grigore C. Moisil)

Preluat din Academia Catavencu

Curtea Constitutionala - emanatie politica a unei clase politice gretoase

In Romania postdecembrista totul este aiurea, totul este confuz, totul este vag, nimic nu are o explicatie logica. Dar cand vine vorba despre Securitate lucrurile sunt cat se poate de sigure: a fost o organizatie criminala iar toti cei care au avut de a face cu ea sunt ori victime ori tortionari. Nu exista vreun fel de neutralitate cand vine vorba de spectrul Securitatii tocmai pentru ca institutia a deservit radical o dictatura extrema.

CNSAS s-a nascut greu, s-a pus greu pe picioare, si, tot greoi, a inceput sa se miste odata cu schimbarea conducerii in 2005. Au venit dosarele, discutiile, dar lipseau sentintele. Dar chiar si asa, macar stiam cine sunt cei care au mutilat tara.

Acum, Curtea Constitutionala a decis ca totul trebuie oprit. In Romania, membra a UE, aflarea adevarului despre fosta politie politica este neconstitutional cu totul. Decizia prin care CNSAS-ul nu mai are dreptul de a da verdicte de colaborare cu fosta Securitate declara nule si iluzorii bazele statului democratic si proclama dominatia grupului mostenitor al Securitatii.

De curand, Voiculescu s-a plans la Curtea Constitutionala vav de decizia primita din parte CNSAS-ului. Judecatorii au raspuns cu o Decizie de 27 de pagini, cele mai rusinoase pagini scrise de un roman vreodata. Mai intai Curtea distruge legea de cercetare a dosarelor Securitatii considerand CNSAS "o instanta extraordinara". Or, aceasta nu este o instanta extraordinara atata timp cat ultima decizie e in mana Justitiei. In al doilea rand, legat de problema Securitatii, Curtea spune: trebuie vazut daca acea parte a securitatii pe care o slujea X se ocupa cu represiunea sau cu apararea sigurantei nationale. Ce ticalosie!! Curtea face o confuzie voita. Daca e vorba de siguranta nationala, cu asta se ocupau pompierii si medicii. Securitatea se ocupa, si cand vana spioni, si cand aresta oameni de rand, cu slujirea intereselor statului comunist. Hotarand ca in Securitate exista cel putin un Departament al Binelui ma face sa vomit. Poate sa imi arate Curtea ce servicii umanitare facea Securitatea? Sau cum a aflat de ele?

Intr-o Romanie in care politicul a excelat doar in crearea de institutii atotputernice si lipsite de raspundere, Curte Constitutionala fiind cel mai bun exemplu, CNSAS-ul a fost singurul produs al dorintei de decomunizare a tarii. Oamenii Securitatii au pus de mult mana pe puterea economica si politica a tarii. Ramasese un singur lucru neplacut pentru ei, faptul ca, vreo doua-trei zile, maximum ce li se putea intampla era ca lumea ii arata cu degetul. Atat. Nimeni nu le lua banii, afacerile, nimic. Atata macar, ii stiam. De acum, a ii cunoaste e neconstitutional.