Stateam si ma intrebam de ce o tara ca Marea Britanie, care are miscari separatiste interne, a recunoscut totusi independenta Kosovo. Britanicii nu se tem sa sprijine ideea separarii provinciei pentru ca, dupa cum au realizat din experienta proprie, autonomia teritoriala pune capat separatismului.
Rezistenta Regatului Unit al Marii Britanii la presiunile separatiste venite dinspre Irlanda ori Scotia, s-a datorat faptului ca provinciile sale au dreptul la Parlamente locale. Acestea au nu numai drepturi ci si obligatii.
Romania, unde descentralizarea este departe, isi cam pune paie in cap facand declaratii despre unitate nationala, fara sa ofere o solutie concreta autonomiilor locale. Statul roman poate face mai mult pentru descentralizarea locala, de care ar beneficia nu numai minoritatile ci si toti locuitorii din afara Bucurestiului. Aceasta descentralizare trebuie sa mearga, pe modelul vest-european, pana la nivelul preluarii scolilor, politiei si administartiei legislative de catre autoritatile locale.
In momentul in care tot ungurul (sau romanul) din diferitele provincii romanesti va simti pe propria piele greutatea strangerii banilor pentru pavarea strazilor si plata profesorilor, discutiile dintre Avram Iancu si Lajos Kossuth vor inceta. Vor descoperii atunci cu totii cat de dependenti suntem unii de altii.
La fel cum vor descoperii si kosovarii cat de curand cum este sa traiesti fara nici un fel de ajutor de la nimeni, dupa 18 ani de "sponsorizari" venite de pretutindeni. La fel cum au descoperit si cetatenii Sri Lankai, tara care si-a dobandit autonomia prin 2003, si care in prezent este tara cu cea mai slaba dezvoltare economica de pe glob.
Pe scurt, ma gandesc ca numai responsabilităţile zilnice ce vin cu autonomia locală pot ţine politicienii ocupaţi cu ceea ce trebuie să se ocupe: problemele zilnice ale cetatenilor.
No comments:
Post a Comment