Primul om in stat cere sa fie tratat precum starul manelelor

In viata presedintelui Romaniei, Traian Basescu, zis Marinaru', lucrurile "nu este" tocmai la locul lor. De pilda, seful statului a inaintat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Preşe­dintele contestă decizia Consiliului de a-i da avertisment în nu mai puţin celebrul caz "Ţiganca îm­puţită". Ce legătură este între Adi de la Vâlcea, Traian Băsescu şi "Ţiganca împuţită"? O altă manea: "Liga Campionilor in­terzisă ciorilor!" (..hmm)

Acum vin toate "de se leaga". Adi de la Valcea si-a cantat respectiva epopee cu Liga Campionilor la un bairam desfasurat sub inaltul patronaj al lui Gigi Becali. Or, in acest caz, CNCD-ul nu l-a avertizat pe manelist pentru discrimare (poate pentru ca nu poti sa acuzi un tigan ca a discriminat rasial alt tigan), considerand ca s-a desfasurat intr-un mediu privat, bla-bla.. artistul nu poate fi invinuit pentru difuzarea materialului.

Deci pentru Adi de la Valcea nu s-a dat nimic iar el, seful statului, a vazut cartonasul galben, chiar daca a zis "tiganca imputita" intr-un mediu si mai privat, acesta aflandu-se in masina proprietate personala, impreuna cu sotia. Mai mult, cica ar fi "slobozit ocarile" aflandu-se sub influenta "presiunii psihice din ziua referendumului.

Asadar Traian Basescu cere sa fie tratat in mod egal cu star-ul manelelor, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. Este cea mai buna dovada ca in Romania este mai bine sa fii manelist decat Presedinte. Fara numar!

Leul mai putin greu

"Leul nu poate sa fie atat de nesimtit incat sa reziste unei asemenea cheltuieli, atat publice, cat si private" (Mugur Isarescu, gevernator BNR)

Dupa ce in ultimii doi ani ne-a tot indemnat sa pariem pe leu, guvernatorul BNR pastreaza acelasi optimism si in fata devalorizarii accelerate a monedei nationale. Chiar daca nu mai e atat de "greu" si nici nu da semne de inzdravenire, macar leutul sa-si pastreze bunul simt!

Bucurestiul nostru drag

Se fac in curand 20 de ani de la Revolutie dar Capiatala nu s-a trezit inca din letargie. Bucrestiul se mentine intr-o stare de hipnoza administrativa. S-a schimbat doar cel care ne plimba pendulul prin fata ochilor odata la patru ani, in campania electorala.

Fie ca erau pusi pe ingrasat in timpul madatului (gen Halaicu), orbiti de cariera publica (gen Ciorbea), aterizati absolut intamplator in scaunul de peste drum de Parcul Cimigiu (vezi Lis), pasionati de “razboaie mici maidanezo-buticaro-pesediste” (cine altul decat Basescu), sau aruncati in lupta pe criterii politice (..Videanu), nici unul din mai marii Bucurestiului nu au facut nici cat negru sub unghie pentru locuitori.

Bucurestiul a avut un progres identic cu cel al Romaniei-mame, care a inaintat cu ritm de melc in acesti aproape 20 de ani si care mai mult a spoit decat a construit, si aici nu ma refer numai la cladiri. Da, Bucurestiul arata ca un oras spoit intentionat pentru a nu i se descoperi putreziciunea. Nimic esential nu au facut edilii. Orgoliile interpartidice au omorat din fasa orice intentie de mare proiect. Macar unul, care sa fii continuat indiferent de primar. Inexistenta lui se poate observa in toate bubele urbei: in canalizarea care se preda mereu ploilor, in strazi tot mai inguste pentru masini tot mai multe, in constructii haotice si inestetice sau in parcuri devorate de latifundiari .

Starea de sufocare in care se zbate acum Capitala are legatura mai ales cu faptul ca votul bucurestenilor a avut de fiecare data o componenta politica, si nici macar una adminstrativa, tehnica. Alegatorii au ales partide, aliante, sigle, pentru ca miza era prea mare: cel care pune mana pe Capitala va lua o mare gura de oxigen pentru alegerile parlamentare. Oamenii nu a au fost bombardati cu proiecte ci cu harjoneli politice. Si rezultatul se vede in strada. Si cel mai grav este ca aceasta stare de continua tensiune si agresiune impotriva adversarilor politici s-a incastrat si in populatia orasului, bucurestenii fiind unii dintre cei mai violenti si mai necivilizati locuitori ai tarii.

Din aceasta cauza salut intrarea lui Cosmin Gusa in cursa pentru fotoliul de primar general. Gestul lui pare a fi o manusa aruncata bucuresteanului. Gusa nu are in spate sustinerea politica de talia celor care au castigat pana acum Primaria. Si asta poate fi un avantaj in cazul in care bucurestenii vor vota sub semnul scarbei postrevolutionare fata de primarii politici. Dublata de combativitatea-i bine cunoscuta in confruntarile televizate, candidatura sa poate starni macar curiozitatea alegatorului. Habar n-am daca Gusa are vreo sansa – personal, sper ca da. Ce stiu insa este ca intrarea sa in lupta mai alunga din plictiseala si da sah partidelor mari.