Trebuie sa ma inclin in fata Barcelonei. Nu ai cum sa nu iubesti aceasta echipa. In Spania, Real Madrid, echipa cu cele mai mari realizari Europene si nationale, se chinuie sa ajunga si ea macar la fel. Barcelona este un simbol al identitatii regionale asa cum Realul este asociat ca fostul partid fascist (ceva in genul Stelei, stim cu totii prea bine). Barca plateste sa aiba logo-ul Unicef pe tricou, Real primeste sute de milioane de la o firma de pariuri.
Radacinile prezentului fascinant al Barcelonei pot fi gasite in vara anului 2003, cand catalanii se intelesesera cu United pentru Beckham. Acesta insa a ales sa mearga la Madrid. Barcelona s-a scuturat furioasa dupa caderea intelegerii, l-a cumparat pe Ronaldinho si a castigat doua campionate si o Champions League in urmatorii trei ani. Ronaldinho a plecat; in ciuda prezentelor lui Eto'o si Henry, inima Barcelonei creste in propria pepiniera.
In finala de miercuri, pe langa antrenor, Barca a avut printre titulari 7(sapte!) jucatori proveniti din Academia de fotbal catalana - in contrast, United a avut doar doi, unul dintre ei avand 35 de ani. Pentru Barca, sa iti cresti proprii jucatori e o necesitate. Jucatori precum Messi, Iniesta si Xavi zburda in fata perceptiei britanice a fotbalului ce ii are ca prototip pe Ronaldo sau Lampard. Acesti baieti misca mingea cu atata usurinta si viteza incat este foarte greu sa ii infrangi. In Roma au jucat un fotbal pe care fiecare suporter il doreste prezent si in echipa sa favorita, astfel incat aplaud faptul ca, in sfarsit, echipa cea mai frumoasa a castigat.
No comments:
Post a Comment