Dezastru urbanistic

V-ati intrebat vreodata cui apartin orasele Romaniei? Ca doar nu apartin cetatenilor. Din ce se vede orasele tarii au devenit proprietatea unui consortiu alcatuit din primari, consilieri, dezvoltatori imobiliari si firme de constructii. Toate politicile urbane sunt indreptate pentru satisfacerea intereselor acestora, iar cetatenii au fost transformati in simpli indivizi tolerati pe mosiile maharilor atotputernici.

Dormiti linistiti! Intreprinderea lucreaza. Smulge hotarari de consiliu abuzive, obtine semnaturi de primari, calca in picioare planuri urbanistice, siluieste regulamente si legi. Iar ceea ce ati vazut pana acum este doar inceputul. Fiindca atat sistemul corupt in care traim cat si cresterea economica a ultimilor ani garanteaza haosul urbanistic la o scara mult mai mare.

Printre acuzatiile pentru care a fost impuscat Ceausescu la Targoviste s-au numarat si daramarea de biserici, slutirea centrelor istorice din Bucuresti, mai ales, dar si din celalalte orase, pustiirea satelor. Iar astazi, cei care ii continua opera distructiva poarta numele de Primari, sunt considerati edili, gospodari, aparatori ai interesului public..

Este timpul sa taiem putin din elanul acesta nebun al pseudeo-liderilor locali. Salut initiativa ziarului "Adevarul" si a asociatiei "Salvati Bucurestiul" care, prin raportul "Bucuresti, un dezastru urbanistic", vor sa atraga atentia asupra distrugerii capitalei. Astfel, toti candidatii la posturile de primar si consilier vor fi obligati sa semneze o petitie prin care fagaduiesc ca vor opri constructiile abuzive si exterminarea spatiilor verzi.

Ca fapt divers, raportul atrage atentia ca multe cladiri istorice si case de patrimoniu sunt distruse sau lasate intentionat in parigina la presiunile dezvoltatorilor imobiliari. De asemenea, aflam ca in Bucuresti traiesc 9.009 locuitori pe kilometrul patrat, fata de 3.905 in Berlin, 3.850 in Viena si 3.674 in Budapesta. Tot aici, autorii raportului tin sa sublinieze ca din cele 3.500 de hectare de spatii verzi inregistrate in Bucuresti in 1989, au mai ramas doar 1.500 in 2007.

Sa nu ne mai incredem, asadar, ca niste copii naivi, in promisiunile electorale. Daca nu ne vom trezi si daca nu-i vom controla in fiecare clipa, nu vom mai fi niciodata liberi în orasele Romaniei. De aceea petitia este bine venita. Sa stam cu biciul pe ei!!