Wednesday, September 19, 2007

Sistemul romanesc de invatamant


Tara noastra, si implicit economia ei, se indreapta spre o criza pe care nimeni nu si-o doreste si care va stabili limitele progreselor economice viitoare. Traim intr-o perioada in care totul se misca extrem de repede astfel ca pentru a progresa in toate domeniile, acestea trebuiesc sincronizate. Criza de la orizont este rezultatul direct al "efectului de desincronizare", un exemplu al felului necugetat in care tratam unul dintre cele mai profunde principii fundamentale : timpul.

Romania, prin liderii ei, se lupta pentru a construi o economie avansata, dar ceea ce nu au inteles foarte bine acestia este foarte simplu: o economie avansata are nevoie de o societatea avansata, caci fiecare economie este produsul societatii in care este inglobata si de ale carei institutii depinde.

Sistemul romanesc de invatamant se taraste intocmai ca o masina cu pana la un cauciuc si aburi iesind din radiator, incetinind tot traficul din spate. Intretinerea aceste gramezi de fier vechi ne costa an de an mai mult si rezultatele sunt departe de a fi vizibile. In timp ce companiile romanesti sunt indrumate spre schimbare de competitia in continua accelerare, invatatmantul de stat este un monopol protejat, care fara competitie, nu are de ce sa avanseze. Parintii, profesorii cu spirit novator si mass-media solicita vehement schimbari, insa, in ciuda numarului crescand de experimente educationale prin care eu trecut tinerii dupa 1989, nucleul educatiei publice din romania ramane de tip fabrica, apartinand epocii industriale, cu mult in urma epocii cunoasterii in care traim.

Povestea aceasta cu starea jalnica a scolilor la inceputul anului scolar ce a inceput luni are o morala amara. Cunosc nenumarate cazuri de castiguri fabuloase la loto praduite in timp record. Ideea e ca degeaba iti pune Dumnezeu mana in cap daca nu stii ce sa faci cu ea. Credeam cu tarie ca principala cauza a nenorocirilor acestei tari sta in lipsa de resurse. Sloganul cel mai intalnit era "Nu sunt banii!" - sub diferite forme. Ei, din pacate, nu e de ajuns sa avem, in sfarsit bani, ca sa iesim din foame. Cel mai mare buget pentru educatie din istoria Romaniei post-decembriste este dublat de cel mai ponosit inceput de an scolar.

A fost posibil pentru ca incapacitatea guvernamentala si ministeriala de a urmarii realizarea obiectivelor propuse s-a lovit de lipsa de interes a administratiilor locale pentru lucrari ce presupuneau fie o birocratie complicata, fie castiguri prea mici pentru clientela din teritoriu, fie ambele.

Cadrele didactice au fost trei luni in vacanta. Inspectorateles-au plasat intre scoli si primarii , formand inca o veriga birocratica de care nimeni nu avea nevoie. Primariile nu s-au miscat nici ele pentru ca procedeele de a obtine fonduri erau complicate iar sansele de a-si satisface clientelele erau prea mici ca sa merite deranjul. Primul minstru si ministrul educatiei s-au trezit prea tarziu ca sa constate ca treaba nu merge. Iata cum un proiect de anvergura - reabilitarea infrastructurii educationale a Romaniei - s-a dus naibii.

Divizata in mii de insule de interese marunte, societatea romaneasca se dovedeste inca o data incapabila sa finalizeze proiecte majore. Astazi, pentru ca abia a inceput scoala, vorbesc de starea jalnica a unitatilor de invatamant, dar la fel de bine pot vorbi de drumuri, spitale, medicamente, utililati, pensii sau tot ce va trece voua prin cap. Pana acum nu mergea nimic bine pentru ca nu erau bani. Acum sunt bani, dar ce folos? Cand nu pot sa isi afunde mainile in ei ii lasa sa putrezeasca in vistierii.

O societate performanta se naste in scoala. Daca acest lucru ne lasa indiferenti atunci de ce sa mai traim aici. Tara asta tot rupta in fund ramane, cine nu crede sa dea o raita prin scoli.

Thursday, September 13, 2007

B.O.R.

Nu am vazut discrepanta mai mare decat aceea dintre plasarea institutiei Bisericii pe primul loc in topul increderii romanilor si bulversarea morala traversata de aceeasi societate.
Intr-adevar, romanii pun Biserica pe locul intai. Dar suntem, in acelasi timp, pe acelasi loc la injuraturi, violenta si barfa. Ne complacem in propria mizerie, umplem apele si pamanturile cu gunoaie. Orice oras romanesc este expresie a delasarii si nesimtirii. Pe posturile de televiziune o serie intreaga de "crainici" foarte populari cuceresc zilnic noi recorduri ale dazmatului total. Ne batem joc de batrani, de nevoiasi, trecem total indiferenti pe langa copiii care inhaleaza aurolac si lista poate continua la nesfarsit.

Deci traim mai mult ca sigur in cea mai individualista societate europeana. Nicaieri nu poti vedea un asa contrast intre spatiul privat ingijit si spatiul public ignorat complet. Nicaieri oamenii nu isi bat joc in asemenea hal de interesul comun. Altfel urla credinta in noi, incat oamenii se calca in piciare pe la mai stiu eu ce moaste, procesiuni si pomeni.

In concluzie, ce ne asteptam de la investirea Mitropolitului Daniel in fruntea Patriarhiei? Si cum poate oare Biserica sa ne multumeasca asteptarile cand in pragul alegerilor, "liderii spirituali", in loc sa apeleze la transparenta totala, au optat pentru varianta secretomaniei comuniste? Locul privelegiat al Bisericii in topul increderii nationale nu va insemna mare lucru daca institutia nu se va apropia de problemele, de complexele si de vinovatiile de care sufera societatea romaneasca.

Din pacate, startul nu este de loc incurajator. Comunicarea dintre Biserica si milioanele de credinciosi a fost inexistenta. Nu a existat nici o lista oficiala a electorilor - parerea mea este ca Basescu si Serviciile Secrete au avut un cuvant de spus, iar posibila cercetare a dosarelor candidatilor la CNSAS a intampinat o rezistenta acerba si, din neferecire, foarte eficienta.

Poate ca noul Patriarh Daniel va avansa in aceasta directie. In fond, Biserica nu se poate baza in relatia cu societatea doar pe dogma si pe o unda de irational, cu atat mai putin in secolul XXI. Ea ar trebui sa aiba rolul de prim indrumator al maselor de imorali care i se inchina cu atata evlavie.

Thursday, July 5, 2007

Intelectualii



Ce misto e sa fii intelectual. Nu vreau sa intru in polemici legate de plecarea mintilor luminate la mare cu avionul platit din banii contribuabililor, si nici legate de suma mare care s-a investit in aceasta deplasare - 30.000 ron pentru 6 oameni. Nu asta ma intereseaza. In schimb sunt pur si simplu siderat de atributiile pe care si le asuma acesti oameni din postura lor de 'intelectuali'.

In primul rand, ce e aia intelectual. Scoatem niste carti, realizam niste emisiuni cu tenta culturala si suntem intelectuali? Parerea mea e ca un intelectual stie sa fie impartial si observa cu un ochi mult mai experimentat decat altii neregulile. Si nu inchide niciodata ochii, indiferent cine greseste.

Ei, parerea mea este ca Grupul pentru Dialog Social si-a iesit mult din sfera in care se invarte un intelectual. Sustinerea aceasta neconditionata pe care i-o ofera presedintelui Basescu ma ingrijoreaza. Acestia arunca cu critici in toate directiile in care se afla adversarii politici ai presedintelui. Imaginea care se creeaza in mintea omului de rand care nu stie sa filtreze informatia este clara: ce imi spune 'intelectualul' este litera de lege. Doar e 'intelectual'. Prin faptul ca ei se folosesc de aceasta postura pentru a-i castiga capital politic lui Basescu comit o mare grosolanie. Increderea pe care acest popor le-a dat-o a fost legata de realizarile lor anterioare si nu de 'smenuri, barfe, susanele' comentate prin editurile nu mai stiu carui ziar.


In ultimul sau editorial Horia-Roman Patapievici ii critica pe jurnalistii Ion Ionita, Adrian Ursu, Robert Turcescu si Emil Hurezeanu pentru modul in care si-au administrat interviurile in care au fost invitati luni primul ministru si marti presedintele. Primii doi, pare-se au fost prea 'prietenosi si curtenitori' cu primul ministru in abordarea temei referitoare la majorarea pensiilor. Masura pe care Basescu nu o agreeaza, argumentand ca nu va fi realizata fara cresterea inflatiei sau a cotei unice de impozitare. Bineinteles, solutii exista. Robert Turcescu si Emil Hurezeanu insa, in opinia domnului Patapievici, l-au tratat pe presedintele Basescu 'ca pe o prada'. Cu alte cuvinte e gresit sa il lasi pe premier sa vorbesca, sa nu il supui unui interogatoriu, si tot gresit este sa il supui pe presedinte la un interogatoriu, sa nu il lasi sa vorbeasca liber. Atitudinea domnului Patapievici mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu chiar ipocrita. Se intelege de ce.


As vrea sa inteleg si eu aceasta atractie pe care un intelectual o manifesta fata de un presedinte care nici pe departe nu este fara pata. Poate pentru ca nu sunt intelectual nu o sa inteleg niciodata..

Wednesday, July 4, 2007

Copos



Sunt rapidist datorita bunicului meu. Povestile lui cu echipa boema din Giulesti m-au fascinat din copilarie. Eu si Rapidul am fost, in 1983 marea bucurie a bunicului: eu am venit pe lume, rapidul a revenit in A. De atunci destinele ne sunt unite.




Copos a aparut la Rapid cam in momentul cand eu am inceput sa inteleg care e treaba cu fotbalul. A venit in forta, l-a instalat pe marele Mircea Lucescu antrenor, el fiind cel care mi-a adus si mie prima bucurie rapidista, campionatul din '99. Cei doi au avut marele merit ca au format o echipa puternica, fara adversar in acea editie de campionat. Si tot ei mi-au cimentat marea dragoste pentru culorile alb-visinii.




Dar lucrurile nu mai stau chiar asa. Copos nu mai inseamna pentru Rapid decat o capusa. Desi, in nenumarate randuri, se refera la echipa Rapid ca la o mare familie, faptul ca se vede pe sine ca pe un tatuc providential pentru tot restul, desi meritele au disparut de mult, ma face sa ma alatur protestului initiat de fanii Rapidului. Copos trebuie sa plece. Glasul fanilor, pe care de cele mai multe ori prefer sa il ignor (o gramada de semintari de pe un stadion nu au cum sa aiba prea multe idei), trebuie acum sa aiba rasunet pana in biroul regelui savarinelor. Si sa isi plece urechea la el asa cum nu facut-o niciodata. Copos trebuie sa inceteze sa priveasca suporterii ca pa niste copilasi neascultatorii si nerecunoscatori.




De la imbecila concediere a lui 'Rica' Raducanu din club pe motiv ca nu face altceva decat sa joace tenis de picior la stadion cu cine apuca (de parca saracul Rica, si asa destul de bolnav, nu ar fi facut orice pentru Rapid daca i se cerea), Copos mi-a intrat in dizgratie. Pentru el nu exista valori. El nu intelege ca istoria 'de aur' a clubului trebuie folosita ca model, nu aruncata la gunoi doar pentru ca nu a iesit din mainile sale. Instinctul lui de copil UTC-ist il impinge sa vada numai lucrul facut de el ca pe un lucru bun. In secolul XXI, individul nu mai conteaza. Totul se face pentru grup. De la fotbal pana la fabricarea de televizoare, totul se face in echipa. Mana de fier cu care isi conduce businessul are o atingere distructiva asupra miezului uman, si cel mai grav, asupra echipei. Investitii inconsistente in transferuri, stadion si materiale de promovare, asta ii reprosez lui copos (intentionat am scris cu litera mica, se intelege de ce).




Este momentul sa isi caute alta 'familie'..






Zilele trecute am sarbatorit 40 de ani de la castigarea primului trofeu. Salut cu caldura membrii echipei de atunci care inca mai sunt printre noi, dar si pe cei care ne-au parasit.

Thursday, June 21, 2007

Iliescu


Curtea Constitutionala a decis ieri ca dosarele penale in care sunt implicati militari si civili nu mai pot fi instrumentate de procurorii militari. Dosarele Revolutiei si mineriadei din 13-15 iunie trebuie reluate de procurori civili.





Cum naiba..?



Cele mai complexe dosare analizate de Parchetele Militare sunt ale lui Iliescu si Compania. Din cate am inteles ultimul are vreo 250 de volume cu 4000 de pagini fiecare. Unui procuror cilvil, care nu cunoaste cazul, ii poate lua mai mult de un an pentru documentare, si eventual, pentru revizuirea unor aspecte. In dosarul revolutiei Iliescu este invinuit, alaturi de altii, de crime impotriva umanitatii (mai mult, asociatia "21 decembrie 1989" a cerut incadrarea faptelor la genocid) .. si acum scapa!



Ion Iliescu pare sa fi stiut inaintea multora ca o institutie precum Curtea Constitutionala nu este neaparat un „cimitir al dinozaurilor“, cum credeau multi, ci poate deveni un jucator important in justitie, in guvernare si chiar in procesul de legiferare. Important era sa trimiti acolo oameni de incredere, capabili sa raspunda la comenzi (7 din cei 9 membrii ai curtii constitutionale sunt apropiati fostului rpesedinte).



Uite cum o sa mai asteptam noi un car de vreme pentru a-l vedea in sfarsit invinuit pe cel ce crede ca inventat gaura de la schwaitzer. Dosarul Mineriadei de la Parchetul Militar (acesta se afla in stadiu mult mai avansat decat cel al Revolutiei) mai avea putin si era finalizat, urmarea imediata fiind trimiterea Nelutului la tribunal. Asta nu se va intampla si victimele mai au de asteptat.. ma intreb pana cand.

Tuesday, June 5, 2007

*Nu antistiinta






Cu multumiri lui Phineas Gage

In anul revolutiei pasoptiste omul asta, lucrator pentru caile ferate americane, a suferit o trauma care l-a transformat in subiectul principal de studiu al neurochirurgilor. In timpul unei zile normale de lucru o explozie a facut ca o tija metalica, cu diametrul de aproximativ 2,5 cm, sa ii treaca prin teasta, sa paraseasca craniul si sa se opreasca la vreo 20 de metri departare. Faza interesanta e ca nu a murit. Dar comportamentul lui a fost afectat. Dintr-un om pasnic si prietenos a devenit coleric, mereu pus e cearta. Savantii care au facut studii pe el intre 1848 si 1860 (cand a si murit) si-au dat seama ca fiecare parte a creierului e responsabila cu anumite comportamente. Tot ei au ajuns la concluzia, oarecum hilara, ca pentru a inlatura anumite comportamente nedorite ale individului este necesara o lobotomie (inlaturarea chirugicala a partii creierului responsabila cu respectivul comportament)


In fine ajung si unde doream si anume la un descendent al lui Phineas, americanul Fred Gage. El este primul cercetator modern care a dovedit ca una dintre dogmele fiziologiei corpului uman este falsa. Experimentele efectuate de el au dovedit ca neuronii se pot inmultii si in timpul vietii adulte.
Intamplarea stramosului sau Phineas, l-a intrigat pe Fred. Incercand sa afle cum de nu a murit, Fred Gage a devenit unul dintre cei mai respectati specialisti in domeniul neurostiintelor. El a descoperit ca omul pastreaza in creier un set destul de mare de celule nevoase imature care in cazuri extreme se maturizeaza brusc si ajuta la reconstructia creierului unui adult care trebuie sa faca un efort intelectual deosebit. Asadar nevoia naste neuroni. De pilda, daca un adult incearca sa invete sa cante la un instrument muzical, stradania deosebita va duce la aparitia unor legaturi speciale intre cei doi lobi temporali. Pentru constructia acestei "punti" e nevoie de material, adica de neuroni. Insa numai o motivatie exceptionala poate da rezltate exceptionale. In alte cazuri nu functioneaza. Mizand pe abilitatea creirului de a raspunde la efort sustinut, Gage a reusit sa determine aparitia unor noi neuroni in creier prin practicarea unor exercitii fizice stimulatoare. Astfel el a reusit sa "oblige" creierul sa dezvolte noi neuroni.. In curand, sper sa aflu si care sunt exercitiile..