Tuesday, November 27, 2007

Un fleac, l-am ciuruit


Victorie! Da, asta asteptam, victoria cetatenilor asupra lui Basescu. Chemati personal la urne de presedinte, romanii nu au vibrat. Traian Basescu a experimentat pe propria-i piele de politician versat ce se intampla atunci cand vrei sa iti impui prioritatiile proprii celor ale populatiei. Oamenii au inteles perfect ca referendumul nu este decat o etapa din razboiul pentru putere la Bucuresti.

Cea mai grea palma vine din Bucuresti. Capitala este zona cea mai populata a tarii, cea mai dinamica, este polul economic al tarii. Prin traditie, Bucurestiul a fost baioneta electorala a dreptei, locul unde PSD nu au castigat niciodata, locul de unde au pornit victoriile Aliantei D.A. Basescu ne datoreaza, noua, bucurestenilor, cariera sa politica la varf. Bucurestenii au iesit la vot cand au simtit ca ceea ce au de spus conteaza. Daca NOI nu am fi fost prezenti in numar coplesitor la alegerile prezidentiale din 2005, am fi fost in continuare in acelasi sant plin cu trandafiri sociali democrati.

Or, cei mai dedicati alegatori au refuzat duminica sa voteze. Capitala s-a situat, in toate estimarile, pe ultimul loc din tara in ceea ce priveste prezenta. Este o lectie aspra pentru cel dublu ales primar si pentru ce se intampla astazi in Bucuresti. De ce au fost Bucurestenii nepasatori? Orasul arata oribil desi este locuit de cei mai fericiti dintre romani. Sentimentul cetateanului ca e chinuit de autoritati e mult mai puternic aici decat in orice parte a tarii. Aici avem o primarie care nu stie cum sa faca viata urbei suportabila. Avem aici un Guvern plin de penibili, baieti yo-yo care se cred cezari. Ne este vorba de refuzul de a raspunde temelor lansate de politicieni ci pur si simplu de a coopera cu autoritatea. Totul e de-a dreptul deprimant. Divortul dintre bucuresteni si politicieni pare irevocabil.

Ma bucur ca am avut, din nou dreptate. Asa cum spuneam, Basescu a acuzat politicienii ca au indemnat la boicotarea referendumului. A incercat sa atraga mai mult atentia asupra ineficacitatii Guvernului decat asupra propriei sale infrangeri.

Din nou, VICTORIE!

Basescu se clatina. Si nu e din cauza spritzului.

N.B. Si, ca o gluma, revenind la absenteismul bucurestean, dintre toate sectoarele, cei mai putin alegatori au fost din sectorul 5, dominat de Printul Vanghelie, celebru organizator de chermeze menite sa atraga poporul catre PSD. Patania fostului primar bacauan, caruia poporul i-a mancat carnatii, dar i-a votat contracandiatul, nu a fost perceputa de primarul care este.

Wednesday, November 21, 2007

Din nou, referendum


Ce noroc! Primele alegeri europene la care suntem chemati se desfasoara pe fondul unei crize politice si institutionale profunde. Scandalurile dintre administratia prezidentiala si guvern i-a facut pe politicieni sa lase pe ultimul plan respectarea obligatiilor si, mai ales, apararea drepturilor ce decurg din statutul de tara membra a UE. Si asta s-a vazut in interesul "numelor grele" de a candida pentru Legislativul comunitar, de teama sa nu isi piarda influenta la Bucuresti.

Pentru a masca instabilitatea grava intaiul ctitor al tarii, Traian Basescu, a avut nastrusnica idee de a-si insusi ideea deja arhi-consumata de a reforma clasa politica. Si asta urgent. Tema introducerii uninominalului a fost in sfarsit "resuscitata", iar adversarii politici ai sefului statului au muscat imediat momeala de teama de a nu cadea prost in ochii electoratului. Asa Basescu a ajuns sa faca un referendum pe o chestiune cu care majoritatea covarsitoare a populatiei este de acord si asupra carui guvernul isi angajase raspunderea in prealabil (tot pentru a-si salva imaginea). Insa atata timp cat partidele politice nu sunt dispuse sa renunta le sistemele clientelare pe baza carora functioneaza, romanii nu vor avea, cu sau fara uninominal, aer proaspat in parlament. Porcaria de plebiscit organizat duminica, in paralel cu europarlamentarele, a ingropat dezbaterile despre Europa si va influenta negativ prezenta la urne.

Sa mai zabovim putin asupra referendumului. Logic, uninominalul va fi votat. Chiar daca cei care il vor vota vor fi putini ca numar, legea sigur va iesi. Asadar, ce rost mai are sa ne batem capul cu referendumul? Sa incercam mai bine sa alegem niste europarlamentari rasariti din lista destul de afumata si sa ignoram chestiunea de care se tine cu dintii presedintele, in incercarea de a-si ameliora aplombul electoral scazut.

Este, intr-adevar, trist faptul ca dupa data de 25 noiembrie o sa avem un set de europarlamentari cu legimitate slaba. Sper sa avem si un referndum invalid din cauza absenteismului inregistrat la vot. Chiar daca castigurile si pierderile vor fi contabilizate in raport cu procetele obtinute de fiecare formatiune in parte, viziunea este complet gresita. Castigurile si pierderile politice trebuie stabilite in functie de prezenta oamenilor la vot. Pentru ca lehamitea noastra, a cetatenilor, manifestata prin absenteism, genereaza lipsa de legimitate si conduce la disfunctionalitati.

Sa votam europarlamentarii. Uninominalul e deja rezolvat.

Thursday, November 8, 2007

Rromii


Violentele din Italia care au generat atata ura impotriva emigrantilor proveniti din Romania dovedesc esecul politicilor europene in privinta integrarii rromilor. Acum, politicienii europeni incearca sa paseze resposabilitatea numai asupra Romaniei.

Interventia mea aici pune o intrebare de fond foarte clara: "cui ii pasa cu adevarat de comunitatea rroma?". Si apoi cat de mare este dorinta societatii europene de a-i integra cu normalitate pe acesi cetateni? Sa fim sinceri, in Romania, si mai ales in restul Europei, rromii sunt tratati din start cu prezumptia de vinovatie. Daca ma gandesc insa la gradul ridicat de infractionalitate care domneste in jurul lor, si eu sunt tentat sa fac acelasi lucru. In fond, fiecare dintre noi am fost invatati de mici de catre familie sau scoala ca e bine sa stam departe de ei. Pe undeva, ei aveau dreptate. Majoritatea rromilor confirmau caracterizarile. Destui tigani buni de munca preferau, si atunci, ca si acum, combinatiile si furturile in locul muncii.

Astfel, nu e de mirare ca, desi in peste 90% din cazuri, crimele din Cizma au autori italieni, a fost mai simplu pentru populatia majoritara sa-i puna la zid pe toti romanii pentru tragedia atribuita unuia. Tiganii sunt de multa vreme buni de aratat cu degetul pentru tot ce nu merge bine in Comunitatea Europeana.

Prin articolul din Wall Street Jurnal de marti: http://online.wsj.com/public/article/SB119430059109983064.html America bate obrazul Europei pentru felul in care intelege sa respecte drepturile minoritatilor si comunitatea rroma. Italia este comparata cu Rusia si Zimbabwe pentru "demonizarea etnica in scopuri politice" a acestei minoritati. Poate ca americanii au dreptate sa ne acuze. Dar oare tiganii vor, macar acum, la aproape 700 de ani de la atestarea lor pe teritoriul Romaniei cu statulul de robi, sa se integreza prin munca si nu prin cerseala? Pot ei oare sa faca acest pas dupa ce, in atatia ani de istorie, au trait doar din meserii murdare? Sincer sa fiu, nu cred. Neoficial sunt 2.000.000 de rromi in Romania si dintre acestia, putin peste 10% au terminat liceul. Copiii rromi au tendinta de a abandona scoala; fetele o fac pe la inceputul clasei a V-a pentru ca se casatoresc, baietii o fac prin clasa a VIII-a. Aceasta traditie imorala si foarte foarte invechita la distruge orice sansa de a ramane in sistemul de invatamant. Deci care mai sunt sansele lor la maturitate intr-o epoca a cunoasterii?

Nu doar inainte de revolutie dar si dupa '89, in regimurile neo-comuniste pastorite de subalternii lui Ceausescu, tiganii au fost etichetati drept vinovati absoluti pentru pacostea din jurul lor. Si imediat imi mai vine in minte o intrebare simpla: Oare noi, majoritarii, nu avem nicio vina pentru felul in care traiesc acesti oameni? Le-am dat vreodata vreo sansa? Aceste aspecte sunt foarte des trecute cu vederea pentru ca am avut sansa sa ne nastem albi. Fie ca vin din Romania, Spania sau Franta, romii nu s-au integrat in Europa. Dar nici Europa nu a facut nimic pentru a-i integra.

Wednesday, October 24, 2007

Gigi Becali


Inaintea meciurilor importante ale Stelei, Gigi Becali isi ia geamantanul cu bani la spinare si hop! la Muntele Athos. Evident, in mintea ciobanului, Dumnezeu este un fel de Remes unde de tuci cu geanta de caltabosi ca sa te ajute cu ce poate: un gol, un penalty, un ajutor de la arbitru. Si este atat de convins de reusita formulei ca e gata sa parieze sute de mii de euro pe ea.. Norocul lui a fost ca, in Spania, la casele de pariuri, suma maxima pe care se poate paria este de 5000 de euro.


Din postura de megaloman de duzina, nu isi asuma nici o responsabilitate. S-a inconjurat de slugi care nu au dreptul sa comenteze, dicateaza in stanga si in dreapta, se viseaza antrenor si mare conducator dar vina esecurilor nu este niciodata a lui. De parca nu el e cel care comanda cine intra si cine nu intra pe teren. I-a izgonit pe toti cei care nu-l perie zi de zi, l-a umilit pe Hagi - un adevarat simbol al tarii. Si nu este vorba numai despre fotbal. Cel care, din functia de sef de partid, candideaza pentru a ne reprezenta in Parlamentul European si isi doreste sa ajuga la conducerea tarii, nu a construit nicio companie si nu a cladit niciun brand. Conform specialistilor stilul managerial al lui Becali face imposibil lucrul in echipa si ajunge sa ii indeparteze pe cei competenti.


Din pacate, este unul din cei invitati pe toate canalele media sa ne ofere prinosul intelepciunii sale. Fenomenul nu este izolat. Incompetenta ineaca Romania de azi fie ca e vorba de politica, economie sau fotbal. Banul este singurul principiu acceptat. "El face dintr-un cretin analfabet un ditamai profesorul universitar care la randul lui va da diplome altor idioti".

Pe plan politic, Partidul Noua Generatie, menit sa-l ridice pe lider in fruntea statului sau macar a guvernului, se dovedeste a fi o mare magarie, organizatia fiind absenta de la orice dezbatere publica si din relatia cu cetatenii. Situatia clubului Steaua este aceeasi. Cu cat milioanele luate din Liga Campionilor s-au inmultit, cu atat forta echipei a scazut, pe fondul deciziilor aberante ale patronului. Lotul a fost imbogatit numeric, nu si valoric. Nou venitii au venit degeaba.


Managementul dezastruos si felul in care a fost indepartat antrenorul Gica Hagi au fost taxate prompt de fani care au lasat stadionul pe jumatate gol la partida cu Arsenal. In acelasi timp, are in prezent toate sansele de a inregistra un esec rasunator la primul sau test electoral, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Criza de personalitati marcante cu care se confrunta lista proprie de eurocandidati, dar si dependenta formatiunii politice de evolutia echipei de fotbal - in fond, electoratul sau e format din masele de stelisti incompetenti care il adulau pana mai deunazi - s-a repercutat negativ asupra sanselor PNG de a prinde un loc in Parlamentul European. Scandalul provocat de Becali cu propriul sau fin, dar si evolutiile absolut penibile ale Stelei in campionat si in Liga Campionilor au coborat intentia de vot de la 13% la 11%, pentru ca in octombrie sa se plaseze sub pragul electoral.


Ha-ha!

Wednesday, September 19, 2007

Sistemul romanesc de invatamant


Tara noastra, si implicit economia ei, se indreapta spre o criza pe care nimeni nu si-o doreste si care va stabili limitele progreselor economice viitoare. Traim intr-o perioada in care totul se misca extrem de repede astfel ca pentru a progresa in toate domeniile, acestea trebuiesc sincronizate. Criza de la orizont este rezultatul direct al "efectului de desincronizare", un exemplu al felului necugetat in care tratam unul dintre cele mai profunde principii fundamentale : timpul.

Romania, prin liderii ei, se lupta pentru a construi o economie avansata, dar ceea ce nu au inteles foarte bine acestia este foarte simplu: o economie avansata are nevoie de o societatea avansata, caci fiecare economie este produsul societatii in care este inglobata si de ale carei institutii depinde.

Sistemul romanesc de invatamant se taraste intocmai ca o masina cu pana la un cauciuc si aburi iesind din radiator, incetinind tot traficul din spate. Intretinerea aceste gramezi de fier vechi ne costa an de an mai mult si rezultatele sunt departe de a fi vizibile. In timp ce companiile romanesti sunt indrumate spre schimbare de competitia in continua accelerare, invatatmantul de stat este un monopol protejat, care fara competitie, nu are de ce sa avanseze. Parintii, profesorii cu spirit novator si mass-media solicita vehement schimbari, insa, in ciuda numarului crescand de experimente educationale prin care eu trecut tinerii dupa 1989, nucleul educatiei publice din romania ramane de tip fabrica, apartinand epocii industriale, cu mult in urma epocii cunoasterii in care traim.

Povestea aceasta cu starea jalnica a scolilor la inceputul anului scolar ce a inceput luni are o morala amara. Cunosc nenumarate cazuri de castiguri fabuloase la loto praduite in timp record. Ideea e ca degeaba iti pune Dumnezeu mana in cap daca nu stii ce sa faci cu ea. Credeam cu tarie ca principala cauza a nenorocirilor acestei tari sta in lipsa de resurse. Sloganul cel mai intalnit era "Nu sunt banii!" - sub diferite forme. Ei, din pacate, nu e de ajuns sa avem, in sfarsit bani, ca sa iesim din foame. Cel mai mare buget pentru educatie din istoria Romaniei post-decembriste este dublat de cel mai ponosit inceput de an scolar.

A fost posibil pentru ca incapacitatea guvernamentala si ministeriala de a urmarii realizarea obiectivelor propuse s-a lovit de lipsa de interes a administratiilor locale pentru lucrari ce presupuneau fie o birocratie complicata, fie castiguri prea mici pentru clientela din teritoriu, fie ambele.

Cadrele didactice au fost trei luni in vacanta. Inspectorateles-au plasat intre scoli si primarii , formand inca o veriga birocratica de care nimeni nu avea nevoie. Primariile nu s-au miscat nici ele pentru ca procedeele de a obtine fonduri erau complicate iar sansele de a-si satisface clientelele erau prea mici ca sa merite deranjul. Primul minstru si ministrul educatiei s-au trezit prea tarziu ca sa constate ca treaba nu merge. Iata cum un proiect de anvergura - reabilitarea infrastructurii educationale a Romaniei - s-a dus naibii.

Divizata in mii de insule de interese marunte, societatea romaneasca se dovedeste inca o data incapabila sa finalizeze proiecte majore. Astazi, pentru ca abia a inceput scoala, vorbesc de starea jalnica a unitatilor de invatamant, dar la fel de bine pot vorbi de drumuri, spitale, medicamente, utililati, pensii sau tot ce va trece voua prin cap. Pana acum nu mergea nimic bine pentru ca nu erau bani. Acum sunt bani, dar ce folos? Cand nu pot sa isi afunde mainile in ei ii lasa sa putrezeasca in vistierii.

O societate performanta se naste in scoala. Daca acest lucru ne lasa indiferenti atunci de ce sa mai traim aici. Tara asta tot rupta in fund ramane, cine nu crede sa dea o raita prin scoli.

Thursday, September 13, 2007

B.O.R.

Nu am vazut discrepanta mai mare decat aceea dintre plasarea institutiei Bisericii pe primul loc in topul increderii romanilor si bulversarea morala traversata de aceeasi societate.
Intr-adevar, romanii pun Biserica pe locul intai. Dar suntem, in acelasi timp, pe acelasi loc la injuraturi, violenta si barfa. Ne complacem in propria mizerie, umplem apele si pamanturile cu gunoaie. Orice oras romanesc este expresie a delasarii si nesimtirii. Pe posturile de televiziune o serie intreaga de "crainici" foarte populari cuceresc zilnic noi recorduri ale dazmatului total. Ne batem joc de batrani, de nevoiasi, trecem total indiferenti pe langa copiii care inhaleaza aurolac si lista poate continua la nesfarsit.

Deci traim mai mult ca sigur in cea mai individualista societate europeana. Nicaieri nu poti vedea un asa contrast intre spatiul privat ingijit si spatiul public ignorat complet. Nicaieri oamenii nu isi bat joc in asemenea hal de interesul comun. Altfel urla credinta in noi, incat oamenii se calca in piciare pe la mai stiu eu ce moaste, procesiuni si pomeni.

In concluzie, ce ne asteptam de la investirea Mitropolitului Daniel in fruntea Patriarhiei? Si cum poate oare Biserica sa ne multumeasca asteptarile cand in pragul alegerilor, "liderii spirituali", in loc sa apeleze la transparenta totala, au optat pentru varianta secretomaniei comuniste? Locul privelegiat al Bisericii in topul increderii nationale nu va insemna mare lucru daca institutia nu se va apropia de problemele, de complexele si de vinovatiile de care sufera societatea romaneasca.

Din pacate, startul nu este de loc incurajator. Comunicarea dintre Biserica si milioanele de credinciosi a fost inexistenta. Nu a existat nici o lista oficiala a electorilor - parerea mea este ca Basescu si Serviciile Secrete au avut un cuvant de spus, iar posibila cercetare a dosarelor candidatilor la CNSAS a intampinat o rezistenta acerba si, din neferecire, foarte eficienta.

Poate ca noul Patriarh Daniel va avansa in aceasta directie. In fond, Biserica nu se poate baza in relatia cu societatea doar pe dogma si pe o unda de irational, cu atat mai putin in secolul XXI. Ea ar trebui sa aiba rolul de prim indrumator al maselor de imorali care i se inchina cu atata evlavie.

Thursday, July 5, 2007

Intelectualii



Ce misto e sa fii intelectual. Nu vreau sa intru in polemici legate de plecarea mintilor luminate la mare cu avionul platit din banii contribuabililor, si nici legate de suma mare care s-a investit in aceasta deplasare - 30.000 ron pentru 6 oameni. Nu asta ma intereseaza. In schimb sunt pur si simplu siderat de atributiile pe care si le asuma acesti oameni din postura lor de 'intelectuali'.

In primul rand, ce e aia intelectual. Scoatem niste carti, realizam niste emisiuni cu tenta culturala si suntem intelectuali? Parerea mea e ca un intelectual stie sa fie impartial si observa cu un ochi mult mai experimentat decat altii neregulile. Si nu inchide niciodata ochii, indiferent cine greseste.

Ei, parerea mea este ca Grupul pentru Dialog Social si-a iesit mult din sfera in care se invarte un intelectual. Sustinerea aceasta neconditionata pe care i-o ofera presedintelui Basescu ma ingrijoreaza. Acestia arunca cu critici in toate directiile in care se afla adversarii politici ai presedintelui. Imaginea care se creeaza in mintea omului de rand care nu stie sa filtreze informatia este clara: ce imi spune 'intelectualul' este litera de lege. Doar e 'intelectual'. Prin faptul ca ei se folosesc de aceasta postura pentru a-i castiga capital politic lui Basescu comit o mare grosolanie. Increderea pe care acest popor le-a dat-o a fost legata de realizarile lor anterioare si nu de 'smenuri, barfe, susanele' comentate prin editurile nu mai stiu carui ziar.


In ultimul sau editorial Horia-Roman Patapievici ii critica pe jurnalistii Ion Ionita, Adrian Ursu, Robert Turcescu si Emil Hurezeanu pentru modul in care si-au administrat interviurile in care au fost invitati luni primul ministru si marti presedintele. Primii doi, pare-se au fost prea 'prietenosi si curtenitori' cu primul ministru in abordarea temei referitoare la majorarea pensiilor. Masura pe care Basescu nu o agreeaza, argumentand ca nu va fi realizata fara cresterea inflatiei sau a cotei unice de impozitare. Bineinteles, solutii exista. Robert Turcescu si Emil Hurezeanu insa, in opinia domnului Patapievici, l-au tratat pe presedintele Basescu 'ca pe o prada'. Cu alte cuvinte e gresit sa il lasi pe premier sa vorbesca, sa nu il supui unui interogatoriu, si tot gresit este sa il supui pe presedinte la un interogatoriu, sa nu il lasi sa vorbeasca liber. Atitudinea domnului Patapievici mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu chiar ipocrita. Se intelege de ce.


As vrea sa inteleg si eu aceasta atractie pe care un intelectual o manifesta fata de un presedinte care nici pe departe nu este fara pata. Poate pentru ca nu sunt intelectual nu o sa inteleg niciodata..