Wednesday, December 17, 2008

Geoana + Boc = Love


Prostitutia politica nu se va termina niciodata in Romania. Acum tarfele din PDL s-au reunit cu tarfele din PSD si au zis s-o puna de un bordel guvernamental in care ele sa faca bani impreuna, dar fara sa se deranjeze una pe alta. Aceasta gloata obosita, lipsita de idealuri si, mai ales, de idei, si numita Guvern, a fost impartita intocmai ca un tort taiat pe din doua, fara greseala: sa ajunga la toata lumea.

PSD si PDL au impartit pana si ultimul post comunal iar o jumatate nu va avea nici un fel de putere asupra celeilalte. Deci Emil Boc va fi doar Juma-de-Prim-Ministru. Cealalta jumatate va fi vice-premierul, ales de PSD, si fara acordul caruia Emil Boc nu are nici o putere, nu poate sa schimbe nimic daca nu ajung la un consens.

Asta e rezultatul votului catorva romanasi care au avut bunavointa de a se prezenta la urne. Principalele trei partide politice si-au impartit aproape egal optiunile de vot, pentru ca, de fapt, mare diferenta intre ele nu prea este. Si daca PNL a cerut neaparat un premier intr-o eventuala coalitie, s-a ajuns la varianta unei adunari de oameni cu orientari complet diferite (PDL-PSD) din care nu are cum sa iasa „cea mai performanta guvernare de la Revolutie incoace”, asa cum s-au grabit sa o numeasca Geoana si Boc.

Poate aceasta este cauza pentru care a „abdicat” Stolojan. Dar va putea, oare, suprevietui aceasta guvernare schizofrenica? Ramane de vazut.

Tuesday, December 16, 2008

Al doilea descalecat


Pe Stolojan l-am vazut prima data pe partie la Poiana. Se dadea cu placa si mi s-a partut foarte cool ca face asta. Ultima data l-am vazut in chiloti cand anunta ca este interesat de postul de premier. Il apreciez ca politician dar faza asta m-a determinat sa imi schimb radical parerea.

Acum insa, Stolojan a facut un lucru intelept. Faptul ca a renuntat la postul de marioneta a PDL-ului, a PSD-ului si a lui Traian Basescu este un pas inainte pentru el. Dar tot gest de slabiciune se cheama. In comparatie cu Tariceanu, care a realizat ca el este seful Guvernului, nu vreun partid sau altul, Thoedor Stolojan este slab. Indiferent de presiunile care se puneau pe el, de dedesupturile aliantei PDL-PSD, de faptul ca nici un membru al fostului PLD nu facea parte din noua garnitura ministeriala, el nu ar fi trebuit sa renunte. Mai ales ca nu e prima oara cand renunta. El apare acum in ochii romanilor ca un lider slab si nu cred ca va mai fi cineva care sa se inghesuie sa faca alianta cu el.

Pentru Stolojan a venit vremea pensionarii.

Afirmatia cum ca Stolojan este slab este intarita de faptul ca el nu a dat explicatii. Lumea asteapta explicatii. De ce le e frica politicienilor sa dea in gat un confrate sau mai multi? Atata timp cat interesele cetatenilor sunt marginalizate – asa cum se intampla in actualul Guvern, unde posturile se vand si se cumpara ca in targ, un astfel de gest ar atrage automat suporteri. Dar nu. Theodor Stolojan s-a multumit sa nu spuna nimic, sa se retraga in liniste, ca un urs batran si lipsit de putere, si sa atraga toata antipatia de partea sa.

Thursday, December 11, 2008

Diverse..

  • Habar nu am cand se va termina aceasta criza politica si nici cum. Pentru a doua oara, Theodor Stolojan este premierul de criza. Chiar daca cea de acum nu are nici o legatura cu cea din ’91 ma intreb daca Stolojan este premierul care sa ne calauzeasca prin aceasta aventura numita “iesirea din criza”. Ca o paranteza, Obama a declarat ca s-a apucat de politica dezgustat fiind de faptul ca politica de azi nu mai inseamna respectarea nevoilor cetatenilor ci mai degraba a intereselor personale ale alesilor. Daca Stolojan va reusi sa se indeparteze de aceste metode tipice pentru Traian Basescu, atunci el are o sansa sa reuseasca.
  • Lira este in cadere. Britanicilor le este tot mai dificil sa calatoreasca in Europa zilele astea pentru ca este tot mai scump pentru ei. Ce veste buna! Sa ramana naiba aici si sa nu mai infecteze batranul continent cu natura lor scarboasa
  • Cred ca criteriul de selectie al antrenorilor la Steaua este urmatorul: se ia un numar oarecare de “foste glorii” si se alege cel mai sclav dintre ei. Cat de rusinos. Ca urmare, zero rezultate, create de zero jucatori de valuare. Nimic nu are aceasta echipa. Nici ambitie, nici spirit de lupta, nimic.

Wednesday, December 3, 2008

Laos si americanii

Peste 100 de state semneaza astazi o conventie care interzice folosirea bombelor de tipul celor aruncate din avion pe timpul razboaielor (habar n-am cum se traduce cluster bombs). In Laos insa, cel mai bombardat stat de pe Pamant, aceste bombe fac parte din viata lor de zi cu zi.


Intre 1964 si 1973, pe timpul razboaielor din Vietnam, Laos a fost bombardata de avioanele americane, in medie, cu o incarcatura exploziva la 8 minute, 24 de ore pe zi, timp de 9 ani. Din ploaia de peste 260.000.000 de bombe cazute, 80.000.000 au ramas neexplodate, lasand in urma o mostenire mortala.


Fiind aproape pretutindeni, ramasitele acestor bombe au facut in jur de 13.000 de victime de la terminarea razboiului si pana astazi. In Laos patru cincimi din populatie lucreaza pamantul astfel ca bombele fac parte din viata lor de zi cu zi. Fotografiile urmatoare reprezinta proiectul lui Sean Sutton, desfasurat pe parcursul a 12 ani, si cuprinse in cartea Legacy of a Secret. Tot ce seamana cu o bomba, chiar este una. Nevoiti sa traiasca cu ele zi de zi, localnicii le-au gasit intrebuintari diverse..















Tuesday, December 2, 2008

Bucurie!

Ce reuseste sa ma bucure odata cu incheierea acestor alegeri de doi lei este speranta ca Gigi Becali ar putea sa dispara pentru totdeauna din vietile noastre. Dupa ce Oana Niculescu-Mizil l-a umilit pur si simplu pe "razboinicul luminii", el a declarat ca "Se pare ca lupta politica e prea grea pentru mine. Daca eu am un scor mai mic decat fetita asta, ce pretentii sa mai am eu sa ies presedinte?!". Bine punctat! Pacat ca ne-a obosit atata timp.

In alta ordine de idei, romanii iar nu au votat. Chiar daca accept, cu greu, varianta ca nu existau optiuni, totusi, sa ii lasi pe altii sa iti aleaga viitorul fara sa ai nimic de spus, de obiectat, mi se pare jalnic. (Nici diaspora nu a votat, asa cum spera Presedintele! In colegiul meu, la ora 7 seara eram doar al 10-lea pe lista de votanti)

Monday, December 1, 2008

90 de ani!

Pe langa faptul ca azi ne bucuram cu totii nespus ca suntem romani, tot azi se implinesc 90 de ani de la Independenta. Deci LA MULTI ANI tuturor.. Sarbatoriti!

Thursday, November 6, 2008

Rapidul..


Am gasit un interviu interesant pentru rapidisti adevarati, un pic dinamovisti si stelisti nemanelisti.





Săptămîni întregi au durat insistenţele pe lîngă maestrul Fănuş Neagu pentru a accepta o discuţie pe teme fotbalistice! După patru decenii de cronică sportivă, renunţase în 2003 la a mai scrie despre sport, după umilitorul România - Danemarca 2-5, "am făcut-o 40 de ani, cît să mai scriu?", iar sănătatea şubredă l-a împins să se ocupe atent de firul vieţii sale. Are 76 de ani şi acum îşi petrece o mare parte din vreme într-o garsonieră a Spitalului Elias, unde cărţile, însemnările şi jurnalele sale, aşezate ordonat la capătul patului, au cîştigat spaţiul în dauna peisajului medical, cu suporturile pentru perfuzii ori cutiile cu medicamente. Fănuş nu mai e muntele de om de pe vremuri, dar vocea baritonală şi simţul ascuţit al metaforei instantanee i-au rămas neatinse.


- Maestre, cu ce v-ar plăcea să începem o discuţie despre fotbal?

-Cu ce aş vrea eu să începem, nu-mi dau voie doctorii: cu un pahar de vin!


- Cum se împacă vinul cu performanţa în sport?


- Cu mici excepţii, sportivii sînt oameni cumpătaţi. Iubesc şi păcatele boiereşti, în special cel al petrecerii, pentru că ţin de bucuria vieţii. Au existat jucători care au abuzat, or fi şi acum din ăştia tineri!, dar vinul nu distruge dacă ştii să te împrieteneşti cu el şi să-l alegi pe acela care merită să-i spui dumneavoastră. Aşa l-am învăţat eu pe Cornel Dinu, cînd l-am cunoscut, împreună cu Ion Băeşu, sub o boltă de viţă încărcată de struguri.


"Pe Dinu l-am cunoscut sub o boltă de viţă"


- De ce pe vremea dumneavoastră, fotbaliştii intrau în cercurile actorilor, ale artiştilor, iar acum evadează în manele?


- Era o viaţă mai patriarhală, intelectuală. Lumea nu gonea bezmetic după bani. Lumea de azi s-a scrîntit. Noi aveam valorile poeziei, ale prieteniei, ale drumeţiilor în lumea calmă a naturii. Ce frumos era bulevardul Magheru înainte de a fi inundat de şuvoaiele astea de maşini şi de o gălăgie fără sfîrşit! Bucureştiul era un oraş plin de romantism, un oraş al petrecerilor de seară, al viorilor. Sportivii de azi trăiesc mult sub nivelul intelectual al celor de odinioară, chiar dacă au posibilitatea să înveţe limbi străine şi au acces la un flux informaţional nemaipomenit.

-De Cornel Dinu vă leagă o prietenie trainică, îi sînteţi şi naş.


- Dinu e un tip spumos, spontan, are un nemaipomenit simţ al replicii. Mi l-a scos în cale, în taina unei seri, întîmplarea de care am amintit. Băeşu, spre deosebire de mine, susţinea că ne-am cunoscut pe trepte la hotel "Nord", iar doctorul Conţi Bărbulescu înainta versiunea: "La Atlantic, vizavi de CC". E un prieten desăvîrşit!


În salon intră o asistentă: "Maestre, o prăjitură cu vişine?". Fănuş o săgetează: "Nu, nu, o vişinată era mai bună!"


- Îl mai vedeţi pe Dinu antrenînd vreodată?


- În veci nu va mai antrena! S-a format ca un comentator excelent şi nu cred că ar mai avea răbdarea să se înhame la o treabă migăloasă. E greu să te adaptezi mereu la minţile unor manelişti. E imposibil pentru Dinu.


"Galeria lu' Rapid a fost membră de partid! Cu cotizaţie!"


- Ce vă mai spune Rapidul de azi? Mai e cel de care v-aţi îndrăgostit în tinereţe?


- Rapidul de azi arată ca un mărfar plin de grohotiş. Nu opreşte nici în gările mari, nici în gările mici. Se duce direct în prăpastie. Hai să-ţi citesc un pasaj din ce am scris cînd s-au împlinit 50 de ani de la înfiinţarea clubului: "Rapidul e o taină cu ochii de fum, o gîlceavă veselă, zîmbetul ce-ţi răsare în colţul buzelor cînd mergi cu familia la fotograf". Rapidul de care vorbesc eu însemna acea lume care tînjea să iasă din mahala la oraş o dată pe săptămînă, sîmbăta sau duminica. Era vremea romanţei şi a lăutarului de taină. Acum e vremea manelelor! Dă-mi voie să-ţi spun că eu sînt cel care a pus în gura lui Rică Răducanu cugetarea "Noi cu braţe ca oţelul vom culege muşeşelul şi tot eu l-am îmbogăţit cu duioasa romanţă "Mamă, dacă mă iubeşti / Vino sus la Văcăreşti". Am făcut această paranteză pentru a le spune băieţilor din galeria Rapidului de azi care susţin sus şi tare că "galeria lu' Rapid n-a fost membră de partid"!, că nu ştiu ce vorbesc.


- Păi asta neagă unul dintre sloganele fundamentale ale fanilor!


- Vreţi adevărul? Staţi cuminţi, copii cu chica lungă, şi nu vă mai daţi porumbei crescuţi în turn de catedrală, pentru că atît eu, cît şi părinţii voştri, am fost guguştiuci pe aceeaşi cracă de salcîm. Vă asigur că nimeni sau aproape nimeni din cartierul ăla de lîngă şină n-a avut stofă de martir anticomunist. Întrebaţi-i drept în faţă pe scumpii voştri tătici şi bunici : aţi fost, bre, membri ai PCR? Eu, unul, sînt în stare să jur pe amintirea lui Popa Metru, care a slujit la biserica Maicii Domnului din gară, că 99% vor înclina pe jumătate capul. Şi eu, şi ei am fost membri de partid pînă pe 22 decembrie '89, cu cotizaţia la zi. Asta nu înseamnă că Rapidul, dacă voia să cîştige campionatul în cutare sau cutare an, avea vreo putere. Putere aveau Steaua şi Dinamo. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-l pe prietenul George Copos!


- V-a relaxat un pic povestea asta cu "uite Peseiro, nu e Peseiro"?


- Nu mă pricep la bani, la măsluirile milionarilor, dar întîmplarea cu antrenorul ţine parcă de ochiul dracului. Acolo se joacă pe bani mulţi, milioane de dolari, habar n-am cum or fi arătînd!, şi mă doare inima că Rapidul nu va mai trăi nopţile de vis pe care i le dăruiam noi după fiecare victorie. Şi, pe urmă, nu-mi place deloc Taher! Aşa să spui! Nu ţine de Şeherezada şi nici de minunatul parfum din deşertul Arabiei. O să-i chem pe Tamango, pe Liţă Dumitru, pe avocatul Puiu Ionescu şi o să-i întreb: "Cine-i, mă, Taher ăsta?!".


"Goian să se caţere pe scara de mătase la o iubită"


- Meciul cu Franţa l-aţi văzut?


- Da! Şi la vîrsta mea am voie să înjur doar cînd văd ceva mizerabil, cum s-a întîmplat în repriza a doua cu Franţa. La 2-0, eram sigur că vom fi nefericiţi! Îmi pare rău că trebuie să-i dau dreptate acestui mare spirit numit Titu Maiorescu: "Celula valahă nu rezistă!". Românului îi e frică de bine! Pentru mine, meciul ăsta cu Franţa o să rămînă doar cu gestul prostesc al lui Goian, care, după gol, s-a căţărat pe zidul tribunei în loc să se urce pe treptele balamucului sau pe scara de mătase la o iubită. N-are un bob de minte! Dacă avea, rămînea acolo pe gard, că tot n-o să fie în formaţie la meciul cu Serbia, în care nu-mi pun mari speranţe, fiindcă jucăm prost. Avem o echipă posacă şi pierdută!


-Poate e doar imaginea selecţionerului!


- Nu sînt nici prieten, nici duşman cu Piţurcă. Eu l-am înjurat pe profesorul Angelo Niculescu în aproape o sută de articole pentru ideea blestemată a temporizării. După aproape 30 de ani, la meciul România - Franţa, în care n-am tras un şut la poartă, am avut o revelaţie năucitoare.


- Care?


- Piţurcă e asul de treflă din mîneca lui Angelo Niculescu, pe care ni l-a azvîrlit peste timp pe masă. Această epifanie m-a făcut să cad în genunchi pe duşumele şi să strig cu glasul împăratului Iulian Apostatul: "M-ai înfrînt, galileene!".


Discuţia se întrerupe. Fănuş răspunde la telefon. E o greşeală: "Doamnă, aici e un spital! Nu v-aş invita!"


- Unde rămăsesem? Aa, la Piţurcă! În ochii publicului, el va rămîne pe veci un tip întunecat. Sîntem un popor tolerant şi vesel, nu ne place întunecimea! În felul lui, trebuie că e de ispravă, nu mă îndoiesc, dar îl strică afişul. Nu e om de poster. Domn'e, băiatul ăsta nu e botezat cu toată apa! E botezat doar cu juma' de apă!


- Ce jucători din "naţionala" de azi vă plac?


- Aş spune Mutu şi Chivu, poate Lobonţ, dar m-am lămurit că n-au comportament de cavaleri, asemeni jucătorilor de odinioară. M-am înfuriat teribil cînd au aruncat cu pietre după ziarişti şi au zis vorbe de ocară despre nevestele lor. Orice om civilizat îşi scoate pălăria în faţa unei doamne! Am avut un soi de repulsie şi de dezgust, noroc că m-au răzbunat lituanienii.


"Dragomir ştie bine mersul lumii"


- Antrenorii din noul val?


- Ştiu că din cauza oraşului Copenhaga nu-l voi pomeni niciodată pe Dorinel Munteanu şi atunci parcă n-aş mai pomeni nici un nume.


- Dar Dan Petrescu?


- Da, uite, chiar e un băiat care poate face performanţă, dar nu ştiu ce-i cu el de nu se poate stăpîni la nici un meci! Am auzit că e şi un tip rasat, dar ce face acolo pe bancă e de neînchipuit!


- Pe Dragomir îl ştiţi de atîta amar de vreme. Trec anii şi tot şeful preşedinţilor rămîne!


- A îmbătrînit puţin! Om de mare farmec! Vine din satul mamei marelui Bălcescu, Zinca. Mitică a făcut povestea vieţii niţel mai frumoasă. Am trăit împreună zile fantastice la Mediterana. Cunoaşte bine mersul lumii! Am văzut acum că se ciondăneşte cu Lupescu şi cu Prunea, dar să se spele pe cap între ei, să nu mă ia pe mine de arbitru!


- Maestre, cum încheiem?


- Cu un distih: "Îmi place seara asta în declin / Un măr, o carte, un pahar de vin".


"M-au acuzat unii că m-am vîndut Rapidului. Da, le-am spus, m-am vîndut Rapidului pe două găleţi de cărbuni şi o mînă de traverse"


"Unde sînt oare suporterii de altădată ai Rapidului, care dormeau pe stadion şi puneau urechea pe gradene să asculte cum creşte iarba călcată de Nicky Dumitriu?"


"L-am lăudat pe Hagi, dar unul e harul jucătorului, altul al antrenorului. Nu se poate egala geniul lui de pe gazon. I-aş fi dorit să rămînă la 25 de ani şi să fie mereu fotbalist"


"Mi-e teamă să vorbesc despre cariera de antrenor a lui Lăcătuş. Să nu m-audă vreun zeu păgîn şi să-i pună piedică! Îi urez să califice Steaua, deşi parcă e imposibil după meciul ăla tîmpit cu Bayern"


"Cînd s-au prăpădit Dobrin şi Dumitrache, m-am simţit ruinat. Poveştile cu ei le-aş spune doar între dealurile Huşilor, sub măgura Odobeştilor, în mreaja unei seri de toamnă"


"Trei oameni respect pentru ce fac în fotbal: Paszkany, Gigi Becali şi Porumboiu. Să ne scuturăm de petalele negre şi să vedem că ei bagă bani şi-şi trăiesc viaţa lîngă echipă!"


"În România avem stadioanele pe care le merită naţionala de azi. Nici nu mai ai unde să faci o arenă, că toate maidanele au devenit fortăreţe ale capitalismului vremelnic"


"Nu vreau să denunţ arbitrii"

Amintiri despre un amic din tinereţe: "Aveam un prieten arbitru, care, atunci cînd eram studenţi, mi-a spus că visul lui e să conducă un meci al Rapidului ca să-i dea două penaltyuri. Şi-a împlinit dorinţa, cu două 11 metri gratuite! Nu vreau să-l denunţ, dar ştiu multe despre arbitri. Sînt prieten cu Porumboiu, un om foarte corect. La fel, Crăciunescu! Danciu? A fost el corect? Da, în prietenie a fost corect! Erau unii care-şi lăsau haina în vestiar şi-i ziceau preşedintelui: «Vezi că am 10.000 în buzunar, să nu-mi dispară!»".


"Cronică sportivă din spirit de aventură"

Ce l-a împins pe Fănuş spre cronica sportivă? Explică resorturile: "Tinereţea, spiritul de aventură, boema şi posibilitatea de a ieşi în lume. Cînd eram un frumos nebun, precum Dinu, Dobrin, Dumitrache, Tamango, mi-a plăcut atmosfera specială din sport. Scriitorii care au deschis tradiţia spre cronică sportivă au fost Camil Petrescu şi Ionel Teodoreanu, între cele două războaie, chiar marele George Călinescu, apoi a urmat generaţia mea, alături de Eugen Barbu, Băeşu, Mazilu, Cosaşu, Alex Căpraru la Cluj. Cultivam ceea ce în destinul neamului se cheamă limba română".


Îi place de Semedo

Fănuş Neagu despre străinii care au invadat fotbalul românesc: "Sînt pentru importuri de jucători, dar valoroşi. Îmi place mult Semedo, dar şi vreo doi, trei de la Cluj. Semedo m-a cucerit cu pofta lui de joc, parcă visează cînd e pe teren! Culio? A făcut două meciuri formidabile cu Roma şi Chelsea, dar dacă e mediocru în al treilea nici n-o să mai ştim cum îl cheamă".


Trei volume sportive

În afara cronicilor sportive scrise în ziare şi reviste timp de peste 40 de ani, Fănuş Neagu are şi trei cărţi cu tematică fotbalistică. "Cronici de carnaval" (1972) şi "Întîmplări aiurea şicălătorii oranj" (1987) sînt volume de publicistică, iar "Cronici afurisite" (1977) reuneşte tabletele sportive ale scriitorului din "Scînteia Tineretului" şi "Luceafărul".